.

Ieri am mers pe jos. Nu mult, cam o statie si jumatate de autobuz. A fost o incursiune in alta lume, plina de oameni care trec pe langa tine, care vorbesc sau iti zambesc, de magazine colorate in care poti sa intri, de mirosuri pe care incerci sa le recunosti, de sunete, altele decat claxoane si injuraturi, de fotografii pe care poti sa le faci, de lumina si de aer.

Plimbarea a debutat ca un fel de exercitiu de nostalgie. Mersul pe jos e parca dintr-un alt timp al meu. Mergeam pe jos cand nu aveam masina, cand aveam timp, cand pierdeam timpul la facultate, cand il plimbam pe gringo. Mergeam pe jos cand eram mai tanara. Nu stiu exact dupa cati pasi, oricum destul de repede, am avut insa o revelatie. Ma simteam bine. Mi-am dat seama ca sunt vie, tanara si astept vara.