Un cosciug, un dric, un sofer si unu platit sa arunce peste. Nu vrea sa i se faca inmormantare cu oameni, ci cu pisici.

Zeci, sute de pisici de toate culorile, de toate felurile alergand cu cozile ridicate in jurul dricuui, miorlaind atatate de mirosul de peste.

Pisici cu mustati frematand de pofta.Pisici care nu l-au cunoscut si care nu au nici de ce nici cum sa il planga. Feline gratioase care sa plece de la inmormantarea lui cu burtile pline, fara sa zica nici "Bogdaproste!", nici "Sa ii fie tarana usoara!".

Ideea unei inmormantari la care sa participe pisici, nu oameni nu imi apartine mie, ci unui artist batran si aproape senil. Ar merita, cand o fi, sa aiba parte de inmormantarea pe care si-o doreste. Iar eu as vrea sa stau deoparte si sa pot privi. Cred ca ar fi singura inmormantare la care m-as duce de bunavoie.

Eu as adauga la alai si ceva sunete...o fanfara din new orleans care sa cante in urma dricului si a pisicilor cu seninatate si tristete retinuta.

.

Ieri am mers pe jos. Nu mult, cam o statie si jumatate de autobuz. A fost o incursiune in alta lume, plina de oameni care trec pe langa tine, care vorbesc sau iti zambesc, de magazine colorate in care poti sa intri, de mirosuri pe care incerci sa le recunosti, de sunete, altele decat claxoane si injuraturi, de fotografii pe care poti sa le faci, de lumina si de aer.

Plimbarea a debutat ca un fel de exercitiu de nostalgie. Mersul pe jos e parca dintr-un alt timp al meu. Mergeam pe jos cand nu aveam masina, cand aveam timp, cand pierdeam timpul la facultate, cand il plimbam pe gringo. Mergeam pe jos cand eram mai tanara. Nu stiu exact dupa cati pasi, oricum destul de repede, am avut insa o revelatie. Ma simteam bine. Mi-am dat seama ca sunt vie, tanara si astept vara.

beware

Anticii erau ingroziti de operatia de a vedea, de forta ce o putea arunca privirea in faţa. Privirea dezvaluie. Prin privire cunosti. Privirea fascineaza. Din cauza asta este periculoasa.Fatala.In perspectiva asta pe Narcis nu il omoara iubirea fata de imaginea lui reflectata, ci propria privire intoarsa catre sine. Traim daca nu cunoastem, zice Tiresias, profetul orb.Traim daca nu avem de-a face cu ego-ul. Ego inseamna oglindire, separare intre interior si exterior, care genereaza distanta fata de sine. Ego-ul este o masina de murit.