.

Sunt blocata in dupa-amiaza asta claustrofobica a carei iesire parca nu o vad. Ma intreb terapeutic in ce loc as vrea sa fiu si imi dau seama ca nu vreau decat o chestie, sa fiu in afara labirintului meu de ganduri. Si vise.

De cateva nopti imi populez visele cu personaje ciudate, construite pe un fel de principiu sintetic, prin care trasaturile a doua persoane cunoscute din viata reala se combina, generand o singura persoana. Nu e o senzatie prea placuta. La lumina diminetii ma simt ca un psihopat care isi omoara prietenii.

In rest, pofta nebuna de citit, ca in tinereti, cu toate ca Updike nu e intotdeauna usor de digerat, vise nebune si o lene fara sentimente de vina, greu de administrat.