.

„In ce vis suntem?” Imi sopteste intrebarea la ureche si isi lasa mana sa lunece pe spatele meu. E a doua oara cand umplem cada cu apa fierbinte si stam lipiti, cu dorintele intinse la maxim, amortite intr-un timp paralel umplut doar de corpurile noastre care se ating si incep sa se confunde. Ma gandesc ca trebuie sa ne spalam si nerabdarea de a termina baia ma ameteste. Excitatia ma face sa tremur. Imi vine sa il musc de ureche si sa ii zgarii spatele cu unghiile, sa il sarut pana la epuizare. Sa il chinui, cersindu-i atingerea, si sa ma conving ca pot sa ii fac ce vreau, ca imi apartine. Ma stapanesc. Am gura uscata. Acum o sa il spal pe cap cu maini nelinistite, exasperate de trupul lui frumos si cuminte. Ii place sa imi starneasca simturile si sa ma priveasca asteptand ca un animal infometat. Ochii lui negri sunt acum tandri, ca intotdeauna, dar stralucesc aproape imperceptibil cu un fel de ironie nevinovata.