.

Pe L. o cunosc de 11 ani. Ma gandesc cat de mult m-am schimbat eu in anii astia si cat de putin ea. Si cat de pozitiv este in cazul ei faptul ca nu s-a schimbat.

Am admirat-o dintotdeauna pe L, poate uneori cu invidie. Ma inhiba. Stia prea multe, explica prea bine, gandea, crea, traia, facuse prea multe in acelasi numar de ani pe care ii adunasem si eu in buletin. Iar echilibrul ei emotional stabil, imuabil, rezistent la orice fel de agent extern ma complexa. Ma simteam atat de stramba langa ea.

Am crescut si am continuat sa o admir. Cu mai putina invidie si mai multa afectiune. Nu ai cum sa faci altfel daca o cunosti. Multitudinea dorintelor si aspiratiilor ei, tratate intotdeauna cu maxima seriozitate continua sa ma fascineze.

L. a facut antropologie, si-a dat doctoratul in lingvistica, iar acum e in primul an la medicina. S-a adaptat la italia fara sa incerce sa isi uite originile. A scris poezii in italiana despre sentimentul de a trai in doua limbi si le-a scris bine.

Tot ce face ea iese bine. M-am intrebat intotdeauna care sunt resursele ei secrete, de unde ii vin energiile care o ajuta sa isi duca la capat proiectele. L. are in jur 1, 60 si nu cantareste mai mult de 47 de kg. Se apropie decisa de 30 de ani. O blonda cu piele palida, cu trup subtire, membre fragile si muschi fin conturati. Un corp delicat de femeie si o minte sistematica de barbat, intr-un om animat de o vointa disciplinata, de fier.

Nu stie sa renunte. Nu o sa renunte niciodata la nici una dintre dorintele care i-au incins vreodata axonii. E capabila sa isi modeleze ideile, emotiile, senzatiile. Sa puna mana pe viata si sa o chinuie pana ia forma imaginata de ea. E puternica pentru ca viata nu reuseste sa o oboseasca, ci sa o provoace.