.

Totul devine secundar si placut. Strada pe care mergem, lumea pe langa care trecem, groapa in care eu am calcat, oboseala din genunchi,orasul, foamea, timpul...Suntem noi doi tinandu-ne de mana. Noi doi razand aiurea, noi doi sarutandu-ne, noi doi protagonisti in filmul nostru fara regizor...Dio, come mi piacerebbe guardarci.