Cursorul ii mangaie incet, asa cum l-ar mangaia mainile mele, fiecare centimetru al fetei, apoi pe rand, ritualic, buzele, ochii, sprancenele, nasul, barbia, apoi din nou fiecare milimetru, fiecare pixel al fiintei lui, de parca miscarea mouse-ului pe fotografia lui ar avea puterea magica de ma satura de el si de a-l insufleti. Inchid ochii si degetele mele simt caldura pielii lui...Iar el stie ca il mangai...

Sunt atat de subjugata de fiinta lui incat in seara asta nu imi doresc altceva decat sa il contemplu in nestire, fara stirea lui, incercind sa ma familiarizez cu armonia atat de masculina si naturaletea trasaturilor lui care pentru mine ating perfectiunea. Daca ar fi acum langa mine in carne si oase si as sti ca privirea lui e doar pentru mine, tot ce as vrea sa fac ar fi sa scap cu demnitate de sub puterea ochilor lui negri.


Mi-e dor. Nu am putut sa ma bucur de ziua petrecuta impreuna inainte de plecarea lui, terorizata fiind de gravitatea dorului al carui potential de a se mari il banuiam cu multa luciditate. Da. Dorul s-a dezvoltat conform propriilor preziceri. Nici optimiste, nici pesimiste. Ci doar ingrozitor de realiste.


Noutatea sentimentelor si a senzatiilor ma consuma. Da.I ve never felt this way before...Da. Nu imi mai vine sa rad de nici un vers din cantecele de dragoste, pe care le validez empiric ca adevarate. Da. Sunt in stare sa ma declar indragostita, cu voce tare, cu cel mai natural, dar si cel mai serios ton al meu.

Cred ca am gasit barbatul pentru care as putea sa merg pe tocuri o viata intreaga.