.

In bucuresti, dar cu mintea prin alte locuri. Am inotat prin multimea de carucioare furioase si oameni fara feţe, calma, atenta sa nu pierd nimic din filmul care mi se derula netulburat in minte. Plaja, umbra, inghetata de menta, zgomot de val, inghetata de pepene galben, apus, nari frematind de albastru...

Paream sa fiu acolo, in chinurile supermarketului, printre oameni cu ochi infometati, lacomi sau doar curiosi, toti cuprinsi insa de aceeasi dorinta salbateca de a cumpara, de a umple cosurile, de a cheltui, cand eu de fapt eram la mare, ma plimbam, simteam nisipul fin de la viareggio pe talpi, insoteam cu privirea ultimele siluete care paraseau plaja, epuizate de energia si frumusetea marii.

Cand am plecat catre casa am stat in spate, am deschis geamul si mi-am lasat parul ravasit, fara sa tin cont de consecinte, asa cum faceam cand eram mica. Mi-am adus aminte ca sunt mare si pot sa las geamul deschis cat vreau. Fiecare varsta cu compensatiile ei...

Pana acasa am visat la tot felul de mari si ceruri, vazute, dar si la altele nevazute, la tot felul de iubiri traite, dar si la cele netraite, la zile si nopti intamplate, dar si la cele neintamplate, la orice si la nimic.