.

Stationez la doua tigari pe zi. Nu mi-e usor. Nu stiu exact cum si cand am fixat limita asta de 2 tigari pe zi, dar sunt constienta ca incepe sa semene a psihoza. Primul meu gand de dimineata e sa imi planific ziua si stresurile zilnice astfel incat sa nu depasesc cumva cele 2 tigari. Nu e un gand prea lejer. Ar trebui sa fiu calma, sa nu ma grabesc si sa nu raspund la violenta in trafic, sa nu ma intristez, sa nu cad in nostalgii aparent nevinovate, sa nu ma intalnesc cu persoane care ma irita, sa nu ma agit, sa nu stau la cozi, sa nu flirtez, sa imi controlez adrenalina, sa nu obosesc, sa nu ma doara capul, sa ma pensionez.... Apoi ma gandesc la tine si la cum am fuma impreuna si cum s-ar duce dracului orice fel de plan...

Nici macar nu ti-am zis ca incerc sa ma las de fumat. Ai fi ras daca ai fi aflat ca cea de a doua tigara din ratia zilnica de ieri a fost planificata dupa terminarea convorbirii noastre telefonice. Deoarece stiam ca, dupa ce o sa te aud, o sa simt imediat nevoia unei tigari. Mai mult. Stiam ca dupa ce o sa fumez a doua tigara, o sa imi vina sa o fumez si pe-a treia. Stiam ca un anumit cuvant din discutie, o fraza sau un ton propriu tie si atat de drag mie o sa se insinueze atat de firesc printre ganduri si o sa imi tulbure, poate doar pe termen scurt, claritatea si siguranta afectiva. Ma intreb daca ai auzit ceva din tot ce nu ti-am spus.