Am visat mult si aiurea. Am visat ca am primit un telefon de la matusa mea preferata.
Care imi lipseste mult.

- Vino pe la mine!
- Cand ai inviat? De ce nu m-ai anuntat mai devreme?
- De cateva zile, dar am vrut sa pregatesc casa.
- Deci ai inviat! Cum?
- Am inviat si gata. Te astept.

Am luat masina si m-am dus acasa la ea. Nu mai fusesem niciodata, dar stiam sa ajung. O casa mare cu curte, undeva prin Titan, pe o strada lata, cu copaci desi printre care se ascundeau alte cateva case. Langa casa ei, in dreapta, se vedeau 2 pari din lemn putin mai inalti decat un bloc cu 4 etaje, care, impreuna cu 2 bare orizontale tot din lemn sustineau o constructie bizara, ce servea pentru un leagan mare si frumos prins cu doua noduri groase de ultima bara de sus. Si pentru o plasma imensa legata si ea bine cu niste franghii! Nu avea nici gard, nici poarta. N-am rezistat si m-am asezat in leagan. Mi-am facut vant. Divin. Abia atunci mi-am dat seama ca era o zi de vara. In amurg.

- Pentru tine l-am facut!
In prag, cu parul ei blond prins intr-un coc lejer, cu pantaloni pana la genunchi si un tricou galben, imi zambea cu toti dintii albi si frumos aliniati matusa-mea. Am sarit din leagan si m-am dus la ea. Am luat-o in brate si am simtit corpul ei subtire si cald.
- Cum ai reusit?
Nu eram foarte emotionata. Mai mult surprinsa.
- E mai complicat. Vino sa iti arat casuta. Si pupa-ma inainte!

Bucataria era lunga, cu tavanul destul de jos. In spate erau doua glasvanduri larg deschise catre gradina ce parea nesfirsita si din care se vedeau cateva tufisuri de trandafir, pe langa o alee ingusta cu dale de piatra.

Nu am apucat sa ies in gradina, pentru ca m-am trezit. De sete. Am adormit la loc si pana dimineata am visat masini, intreceri cu masini si exercitii de mers cu masina pe trotuar. Pretty rude.

vis de luni

M-am trezit cu versurile Lacustrei lui Bacovia in cap. Da, ploua inca si am stat cateva secunde cu plapuma peste cap ca sa imi aduc aminte in ce anotimp sunt. Si cine sunt. Si in ce an sunt.

Am visat ca eram batrana si imi aduceam aminte de tinerete si eu batrana vorbeam cu naluca mea tanara. “O sa vezi tu cat de repede trec anii. Asemenea unei nopti mai lungi in care nu poti sa adormi pana dimineata. Adormi pana la urma pentru cateva ore, dar trebuie sa te trezesti. Si te trezesti batrana”. Am incercat sa dau un delete la visul asta. Dar m-a bantuit toata ziua. Asa ca i-am dat restore. Ca si cum aveam alta sansa...