.

Clepsidra ta nu e cu nimic diferita de a celorlalti. Poate cateva fire de nisip in minus sau poate cateva in plus. Cand esti tanar ti se pare ca nisipul tau curge altfel. Nisipul curge insa la fel. Mai devreme sau mai tarziu afli ca si tu, asemenea celorlalti, nu ai dreptul decat la o singura clepsidra.

Sunt zile cand nimeni nu te poate apara. Esti condamnat la a avea constiinta propriei clepsidre. A vitezei cu care se scurge nisipul care a mai ramas.Azi iti vezi atat de clar clepsidra. Pentru o secunda sufletul iti ingheata. Ti se pare ca esti deja mort.

Ridici capul si te uiti in soare.In masina e cald, dar simti nevoia sa dai si mai multa caldura.Cauti la radio un refren fredonabil, iei o gura de cafea cu lapte si te gandesti ca in seara asta o sa iti vezi iubitul. Sunt inca vie.

Inca o zi de noiembrie. Nici rece, nici calda. Nehotarata. Cu picaturi indecise de ploaie. Pe trecerea de pietoni o mama trecuta de prima tinerete trage dupa ea doi copii de gradinita infofoliti in hainute colorate. Intoarce capul catre parbriz si ma priveste zambind. Se pare ca azi inspir simpatie. Nu ma pot bucura de zambetul ei.

Se moare prea usor. Se traieste prea greu.