.

Am zburat. Am fost agitata si plina de ganduri cenusii zile, nopti, saptamani, luni intregi, dar dupa ce m-am urcat in avion si m-am asezat, m-am linistit instantaneu. Intr-o perspectiva rationala, stiintifica si matematico-probabilistica situatia putea sa ma calmeze sau dimpotriva. Un zbor scurt cu un airbus 310. In general nu ai nevoie de motive ca sa crezi in rau. Avionul care s-a prabusit saptamana trecuta in Oceanul Indian era un A310. Not funny.

Nu stiu cum am reusit sa adopt o perspectiva irationala, plina de optimism. Sa imi induc cu o convingere de neclintit sentimentul ca nu se poate intampla nimic rau. Ca nu am cum sa mor in ziua aia. O strategie exersata pentru prima oara, prin care am lasat ca senzatia aia de bine sa ma stapaneasca cu calmul si forta unei intuitii cu origini divine, incapabila de a fi pusa la indoiala.

In plus mi-am adus aminte si de un gand care reusise sa ma linisteasca cu cateva zile in urma. Imi faceam lista cu lucrurile de luat si m-am gandit ca vointa mea de a ma intoarce teafara din voiajul asta e atat de mare, imensa, atat de puternica incat nu se poate intampla nimic.

Apoi mi-a fost rau. Nu am mai calatorit de ceva timp printre nori. Nu imi mai aduceam aminte cum se poate clatina o masinarie de sute de tone prin aer. Sau poate nu am prins eu niciodata strada atat de accidentata, ca sa citez gluma cuiva. Avionul s-a zgaltait fara pic de demnitate, stimulandu-mi fiecare amintire a calatoriilor cu tramvaiul dintr-o tinerete atat de indepartata parca. Si asa am ajuns sa ma gandesc ca am imbatranit. Aterizarea a fost brusca, neplacuta, dar atat de minunata. S-au gasit unii care sa aplaude.

Doar in momentul in care am coborat ultima treapta a scarii avionului si am simtit pamantul sub picioare, am avut curajul sa imi recunosc in gand ca mi-a fost frica si m-am gandit la o tigara.

Era in jur de 8 seara si soarele era rosu. Atat de aproape de pamant. Ireal. Spectaculos. De fapt totul e atat de ireal dupa o calatorie cu avionul. Cel putin pentru mine. M-am gandit ca pana ajung sa imi iau bagajul si sa ies o sa dispara si nu o sa mai apuc sa ii fac poza. Aeroportul era strain, nou, promitator, obositor. Viu. Imi plac aeroporturile.