Nu am timp azi, nu am timp azi...nici macar sa zambesc
Ieri m-am surprins sugrumandu-mi un zambet. Era vorba de un zambet mic, nevinovat, conventional, pe care puteam sa i-l trimit din mers unei vanzatoare. Nu ma costa nimic. Si il merita.

"Nu am nici timp, nici energie ca sa zambesc azi". Mi-am enuntat in gand motivatiile si, fara nici o remuscare, mi-am luat esarfa cumparata in fuga si am plecat.Doar cu un multumesc.

Sunt obosita. Mai obosita decat de obicei. Nu stiu daca s-au strans prea multe nopti nedormite. Sau poate prea multe renuntari, planuri nereusite, dorinte amanate, zile fara sens...Sau prea mult bucuresti, prea multi oameni, prea multa mizerie, prea multe lucruri care nu isi merita banii. Sunt obosita. Sunt gata sa ies la pensie, sa am grija de pisici si sa fac dulceata de nuci.