E de-ajuns atat de putin ca sa fii fericit. Mananci niste rosii bune cu branza si sare, iti pupi iubitul si il rogi sa te tina strans si sa te incalzeasca. E bine sa fii tanar. Poate ca o sa ne casatorim, o sa facem copii si nu o sa ne mai iubim. Poate ca peste 2 luni el o sa ma insele. Sau eu pe el. Nimic nu este imposibil. Si cand o sa am copii oare cat de repede vor afla ca pe lumea asta a noastra totul este sortit mortii. E tanar si frumos iubitul meu. Din cand in cand il intreb daca stie ca vom ajunge batrani, bolnavi si urati. Daca stie ca amandoi o sa murim. Da, iubita, tu o sa fii o baba simpatica si eu un mos ridicol care o sa vrea sa se joace pe computer. Iar de murit, toata lumea o face. Si cu toate ca imi zice toatea astea cu vocea lui grava si serioasa eu nu sunt sigura ca el stie ca o sa murim. Sau nu crede. Sau crede ca pana ajungem noi batrani moartea o sa mai schimbe cate ceva. Sau crede ca si eu sunt asa cum e el, ca amandoi suntem nemuritori.