.

Vorbeste mult. Fara pauze. Sunt obosita, recunosc. Ma las topita intr-un amalgam de cuvinte care tind sa se inchege intr-un fel de update. Vrea sa recupereze verbal in 20 de min cele 20 de ore in care nu ne-am vazut. Nu sunt in stare sa ma tin ferm de continuitatea vreuneo linii ideatice. Pe care nici macar nu o vad.

El stie ca as prefera sa taca, iar eu stiu ca tacerea il face nesigur. Incerc sa fiu atenta la intonatii. Nu inteleg inca daca pentru el a fost o zi buna sau nu. Daca ar fi el la volan si eu as sta in dreapta, as putea sa il privesc in voie, mormaind din cand in cand cate un da serios, vreo interjectie adecvata, simuland felia de atentie pe care si-o doreste. Fara sa imi vada ochii. A inceput deja sa imi cunoasca ochii si isi da seama daca ma plictiseste. Sau daca ma enerveaza. Sau cat poate sa ma enerveze. Ii place sa faca jocul asta.

"Just shut up and drive!" ar fi o varianta de replica care, exprimata sonor m-ar face sa ma simt mai bine, macar pe moment, si l-ar trece pe el la volan.
Dupa care, linistita, as putea sa ii fac si traducerea „Nu vreau decat sa ma uit la tine. In nestire.” Cred ca i-ar placea sa auda chestia asta, dar nu i-o spun.