marți, 3 februarie 2009

Chirurgia plastica, atunci cand nu este intr-adevar necesara din punct de vedere medical, mi se pare unul dintre cele mai ingrozitoare moduri prin care femeile, in general mai mult decat barbatii, se chinuie si isi mutileaza corpul, il expun la tot felul de riscuri, fara sa castige in schimb prea multe. Sunt cazuri si cazuri, e adevarat.

Pe de-o parte e bine ca traim intr-o epoca in care poti sa iti corectezi un defect fizic si sa scapi de vreun complex care nu te lasa sa traiesti, cu ajutorul unei operatii relativ simple, ale carei costuri le poti acoperi cu un mic efort. Nu vreau sa vorbesc de cazurile in care dupa ce ca ai suferit si ai platit, ajungi la concluzia ca, din vina ta sau a doctorului, mai bine nu faceai nici un fel de operatie estetica si ca aratai mai bine inainte de ea.

Pe de alta parte insa, din ce in ce mai multa recurge la chirurgie estetica, chiar si atunci cand nu este cazul. In loc sa te duci la psiholog, mai bine strangi bani si te duci la plastician. Ni se impun canoane de frumusete fizica la care ti se pare ca poti ajunge cu ajutorul chirurgiei plastice. Ni se imprima ca trebuie sa fim frumosi, numai intr-un anumit fel si stil, ca sa avem succes. Imi sar in ochi, nu numai la televizor ci si pe strada, din ce in ce mai multi sani siliconati, din ce in ce mai des, coapse si fese trecute prin cel putin o liposuctie, pleoape ridicate, buze supradimensionate, barbii si nasuri retusate. Ma simt putin depasita de timpurile pe care le traiesc si ma intreb daca nu e cazul sa ma updatez. Cel putin la nivel ideatic. A devenit atat de normal sa apelezi la chirurgia estetica, incat intr-un viitor nu foarte indepartat prevad o societate in care operatiile o sa devina un must social. Asa cum te speli, te epilezi sau iti faci manichiura. Iar femeile “naturale” o sa fie niste specimene din in ce mai rare. Unele alegind sa ramina naturale din convingere, iar restul obligate la starea asta din motive strict financiare.

Dintotdeauna am fost sensibila la variatiile imaginii corporale impusa de societate. Fara sa vrei, societatea te viruseaza. M-am surprins, nu doar o data, visind sau declarind in fata altora ca, daca as avea bani, mi-as face cateva operatii estetice. Stiu totusi ca, daca as fi intr-adevar in pozitia financiara de a-mi face toate operatiile estetice imaginate, nu as face nici macar una. Nu pentru ca mi-as incalca vreo convingere sau vreun principiu etic, cu toate ca am si din astea, ci pentru ca mi-e frica de taieturi, ace, cutite, anestezii, aspiratoare chirurgicale si dureri. Si de doctorii romani si, in general de sistemul medical romanesc, recunosc. Sunt (destul de) nebuna, dar nu indeajuns de curajoasa.

Nebunia femeilor tinere care recurg la chirurgia estetica este insa calitativ diferita de nebunia femeilor batrane pentru care liftingul ajunge la fel de normal ca luatul unei aspirine. E urat sa imbatranesti. Si trist. Mai ales pentru femeile care si-au pus la baza existentei obligatia de a arata bine. Pentru femeile care au castigat bani pentru ca au aratat bine. Care trebuie sa lase locul celor care vin, mai tinere, deci mai frumoase. Ti-e greu sa accepti ca si Eva Mendes o sa imbatraneasca. Ma intreb cat de greu ii este ei sa accepte lucrul asta.
Dar mai trist decat orice este sa vezi o femeie de 65 de ani chinuindu-si corpul sa para mai tanar. Sa para, nu sa fie. Am subliniat, pentru ca, in definitiv, mai mult de atat nu poate sa faca nici cel mai tare si mai talentat chirurg plastician din lume. Un lifting care te face sa arati cu 6 ani sau cu 16 ani mai tanar nu iti da viata pe rewind ca sa mai traiesti tu o data aia 6 ani sau 16 a caror trecere zici ca ai anulat-o. Imbatranesti si, oricat de bine arati, corpul tau, amintirile si sufletul tau stiu exact cati ani ai. E pathetic, nu patetic, sa ai 65 de ani si sa vrei sa arati si sa te comporti ca una cu 25 de ani mai tanara. Sa iti tragi pielea si odata cu ea gura pana la urechi si sa te transformi intr-un clovn a carui fata sta sa plezneasca. Sa iti renegi orice fel de rid sau cuta a chipului si sa le faci sa dispara ca si cum ti-ai netezi fata cu fierul de calcat. Sa ceri sa fii transformata intr-un monstru “intinerit” cu zambet hidos. Mi se pare ingrozitor.

Niciun comentariu: