Sa te indragostesti, dar sa nu iti poti implini iubirea. Sa nu te descurajezi nici o clipa, sa juri iubire vesnica alesei si sa decizi sa astepti ca jumatatea ta sa isi intoarca fata catre tine. Sa astepti sa fii alaturi de cea pe care o adori, dar careia se pare ca nu ii mai pasa de tine, fara sa ai macar certitudinea ca acest lucru se va intampla vreodata. Sa devii matur, sa imbatranesti si sa numeri 50 de ani de asteptare … si atunci cand nici tu nu mai credeai, sa ti se implineasca visul de iubire care dupa atatia ani e inca viu, neatins se pare de timp, suferinta si excese sexuale.
Nu cred ca cineva si-ar dori destinul lui Florentino Ariza. E un destin care te subjuga insa, asa cum te subjuga pe viata si scriitorul care l-a creat. Marquez. Am citit Dragoste in vreme de holera mai demult. Filmul l-am vazut de curand si, mai mult decat orice, mi-a facut chef sa recitesc cartea. Despre film, si de bine si de rau. Te prinde atmosfera, te prind imaginile, firul povestirii e destul de fidel cartii, dar nu pana la capat. Nu mi-a placut ca actorii vorbesc o engleza comica cu accent spaniol care ia ceva din dramatism. Alta chestie ne-placuta e legata de Javier Bardem. Din pacate modul in care a ales sa joace rolul asta mi-a deformat oarecum imaginea lui Florentino Ariza din roman. Mai ales ca intonatia, modul in care priveste sau clipeste imi amintesc de un alt personaj al lui, un personaj pervers, las, de-a dreptul grotesc si anume parintele Lorenzo din Fantomele lui Goya.
Daca vreti sa vedeti filmul, va dau un sfat si anume sa va pregatiti sufleteste pentru scena de sex si dragoste din final in care protagonistii nostri nu mai sunt chiar tineri… dar ce mai conteaza.
“[The captain] looked at Florentino Ariza, his invincible power, his intrepid love and was overwhelmed by the belated suspicion that it is life, more than death, that has no limits.”
Gabriel Garcia Marquez (Love in the Time of Cholera)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu