duminică, 18 ianuarie 2009

wake me up

when juin comes

Nu mai suport Bucurestiul iarna. Ma uit la lola si ne vine sa plangem. Cum sa te murdaresti in halul asta intr-o capitala. Europeana. Teoretic europeana. Da. Am renuntat la ideea de a o tine pe lola curata. Imi ajunge cat ma chinui sa ma tin curata pe mine prin strazile si gropile Bucurestiului. Ii admir si ii invidiez pe toti cei care care par scosi din cutie chiar si cand afara sunt noroaie pana la genunchi si ma intreb daca fac eforturi considerabile in sensul asta sau pur si simplu au un talent mostenit genetic de a nu se murdari, talent care mie imi lipseste. Daca vremea e ploioasa si strazile sunt pline de noroi toate astea se vad imediat pe panatalonii si pe cizmele mele.
Si le admir, dar nu le invidiez neaparat, pe fetele cu zambet de vara si parul in vant rece de iarna care ingheata cu gratie in tinute lejere. Care nu si-ar pune un pulover nici daca ar ajunge la Intorsura Buzaului. Ma uit la lola si iar ne vine sa plangem. Erau atatea tari calde in care as fi putut sa ma nasc. La tarile astea ma gandesc de fiecare data cand ies din casa. O pornesc pe lola, si in timp ce ea ma informeaza cuminte aupra gradelor cu minus dardaim amandoua, visind la tari unde vezi iarna numai la televizor. Azi am visat la Zanzibar, Caraibe si Cuba. Si in special la
Cuba. Unde lumea canta si traieste cu ritm. Si unde sunt vreo 20 de grade acum.



Niciun comentariu: